Revision 117534 of "Zece mâțe" on rowikisource

{{sr|copivio Tudor Arghezi (1880-1967)}}
{{titlu
 | titlu    = Zece Mâțe
 | autor    = Tudor Arghezi
 | secțiune = 
 | anterior = 
 | următor  = 
 | note     = 
}}

Zece mâţe-au fost poftite

La un ceai, pe negândite.

Dar, de teamă să n-o plouă,

Poate și de altă frică,

Stă la ușa cea mai mică

Și-au plecat de-acasă nouă.

Nouă mâţe-ascultă-aici

Un concert pentru pisici.

Una sforăie pe nas

Și acuma doarme dusă.

Și din toată ceața spusă

Mâțe opt au mai rămas.

Opt pisici se duc la rău

Unde-i apa peste brâu

Plină-n fund cu frig și noapte.

Un pisoi, cum a călcat,

Că s-a dus! Și s-a-necat

Și-au rămas cu toate, șapte.

Șapte mâţe s-au jucat

A un joc nemaijucat.

Cărămizile, fiind groase,

Au lovit pe una-n cap,

Ca o muche de dulap,

Și-au rămas, din șapte, șase.



Șase mâţe din grădină

S-au suit într-o mașină,

Și-n tîrligi, ca în opinci,

Una ne-ncăpând, frumos,

Au lăsat-o-n drum, pe jos,

Și din șase mai sunt cinci.

Cinci pisici s-au rânduit

Sus, pe mal, la pescuit.

Hai, mai prinde-l, dacă poți!

Că pe unul l-a furat

Racul cel răscrăcărat

Și-au rămas patru din toți.

Patru mâţe, după pește,

Vor să-l prindă între dește

Și cu mâna, vrei, nu vrei.

Una fuge cu un crap,

Să și-l facă la proțap,

Și-au rămas, din patru, trei.

Trei pisici, precum se știe,

S-au dus la menajerie

Ca sa vadă un cotoi,

Însă pe cel mai draguț

L-a luat și l-a dus un struț

Și-au rămas pisicii doi.



Doua mâţe, chipurile,

Au bătut nisipurile

Toată ziua, toată luna.

Dar o mâţa, mi s-a spus,

A zburat și s-a tot dus

Și-a rămas, din două, una.

O pisică de prigoană,

S-a văzut că e orfană,

Singuratică și mică.

Și, bolnavă, s-a culcat.

Nu mai știu ce s-a-ntîmplat.

Nu mai e nici o pisică.<ref>http://mconline.ro/2014/12/zece-mate-de-tudor-arghezi/</ref>

== Note ==
<references />

[[Categorie:Poezii]]
[[Categorie:Tudor Arghezi]]