Revision 117866 of "1964" on rowikisource

{{sr|Jorge Luis Borges (1899-1986)}}
{{titlu
 | titlu    = 1964
 | autor    = Jorge Luis Borges
 | secțiune = 
 | anterior = 
 | următor  = 
 | note     = 
}}

I.

S-a stins magia lumii. S-a pierdut
puterea ce-o avea asupră-ți luna
și calmele grǎdini. Acuma luna
oglindǎ a rămas pentru trecut, 
cristal de întristare și de moarte.
Azi pieptul nu-ți tresaltă, e-n zadar,
nici tîmpla nu-ți zvîcnește. Azi ai doar
memoria și zilele deșarte.
Nu pierde nimeni (în zadar repeți)
decît ce n-a avut nicicînd și n-are.
Nu te purta semeț și cu sfidare,
de vrei uitării arta să-i înveți.
Un trandafir, pur simbol, te omoară,
și te petrece plînset de chitară.

II.

E dusă fericirea. Dar nu-mi pasă,
cînd sînt pe lume-atîtea lucruri rare.
E mai profundă-o clipă oarecare
decît oceanul. Viața-acum mă lasă,
cu ore lungi, în goana ei nebună.
O tainică minune ni se-arată.
E moartea - alt ocean, altă săgeată,
de soare să ne scape și de lună.
Și de iubire. Clipa ce mi-ai dat 
și-apoi mi-ai luat, ștergînd-o pe vecie.
Ce tot era tu vrei nimic să fie.
Plăcerea de-a fi trist doar mi-ai lăsat
și vanul obicei ce pasu-mi poartă
spre Sud, spre case vechi, cu flori la poartă.

[[Categorie:Jorge Luis Borges]]